Acasa / Business / Programator roman, lucrez de acasa, pentru o companie din strainatate. Ce obligatii fiscale am?

Programator roman, lucrez de acasa, pentru o companie din strainatate. Ce obligatii fiscale am?

foto: stocksnap.io

foto: stocksnap.io

În ultimii zece ani, România a devenit un centru important în domeniul IT&C, acest sector înregistrând creșteri solide de la un an la altul. Gradul ridicat de atractivitate generat de calitatea muncii prestate de specialiștii din România din IT&C a determinat unele companii străine, care nu au prezență pe piața locală, să folosească expertiza acestora, oferindu-le un venit competitiv și posibilitatea de a lucra de acasă. Claudia Sofianu, Partener al Departamentului de Asistenta Fiscala si Juridica, EY Romania  - propune o trecere in revista a obligatiilor fiscale implicate de acest tip de relatie de munca.

În relația cu societatea străină pentru care
prestează servicii profesionale, aceste persoane sunt de obicei fie angajați,
fie colaboratori persoane fizice autorizate (PFA). Însă, faptul că societatea angajatoare/ contractoare nu este stabilită în
România, nu înseamnă că nu se datorează taxe aici, atunci când activitatea
persoanei fizice este desfășurată de pe teritoriul țării noastre.

Fiecare
dintre cele două modalități de colaborare generează acestor persoane obligații
fiscale în România, care adesea pot fi dificil de îndeplinit.
În cazul
angajaților, procesul de raportare în România a veniturilor salariale obținute
din străinătate și de plată a taxelor aferente este unul complex, lunar, cu
responsabilități din partea angajatului sau din partea angajatorilor, în
anumite cazuri
.

Aceste obligații
trebuie avute în vedere de persoanele fizice, atunci când încheie un contract
de muncă cu o societate din străinătate – oricare ar fi forma acestuia, chiar
și, spre exemplu, un “gentleman’s agreement” – pentru că vor avea impact asupra
salariului ce le va rămâne în mână după achitarea taxelor.

Pentru veniturile salariale obținute din
străinătate, se datorează 10% impozit pe venit și 37,25% contribuții: 35% contribuții
sociale individuale (25% contribuția la pensie, 10% contribuția la sănătate) și
2,25% contribuția asiguratorie pentru muncă. Este vorba despre aceleași taxe
plătite și de un angajat al unei companii din România.

În această structură, angajatul trebuie să țină cont, însă, că nu poate
beneficia de scutirea de impozit pe venit aplicabilă specialiștilor IT,
angajați ai companiilor înregistrate în România.

Deoarece este posibil ca obligații fiscale să apară
și în statul de reședință a companiei, angajatul ar trebui să afle de la
angajator care sunt acestea și în ce măsură îi vor afecta salariul net.

În cazul unei PFA, relația cu compania străină
poate funcționa legal doar dacă între cele două părți există o relație de
independență (în conformitate cu prevederile Codului fiscal, cel puțin patru
din șapte criterii trebuie îndeplinite, printre care: persoana dispune de
libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți, de alegere a
locului și modului de desfășurare a activității, precum și a programului de
lucru).

Obligațiile
de raportare a veniturilor obținute din străinătate revin persoanei fizice și
se realizează prin intermediul declarației unice privind impozitul pe venit și
contribuțiile sociale.
În situația
în care impozitarea se realizează în sistem real, pentru stabilirea impozitului
pe venit se aplică o rată de 10% la venitul realizat, în timp ce la impozitarea
prin normă de venit, valoarea impozitului se obține prin aplicarea ratei de 10%
la norma de venit.

De asemenea, persoana datorează contribuția la pensie de
25%, aplicabilă unui venit ales (deci baza impozabilă nu poate fi mai mică de
12 x 2.080 lei = 24.960 lei pentru anul 2019) și contribuția pentru sănătate de
10%, aplicabilă asupra bazei minime menționate mai sus, ambele datorate dacă
estimează să obțină în anul curent venituri egale cu cel puțin 24.960 lei.

Spre exemplu, la un venit lunar brut de 10.000
lei, taxele datorate pentru un angajat sunt de 4.375 lei, în timp ce un PFA
datorează 1.728 lei, în sistem real, fără a lua în calcul cheltuieli
deductibile și având în vedere o bază minimă pentru contribuția de asigurări
sociale.
Implicațiile fiscale prezentate mai sus sunt de
altfel aplicabile persoanelor fizice care lucrează de acasă pentru companii din
străinătate și în alte domenii.

Pe lângă acestea, în cazul salariaților ar trebui
urmărite și aspectele juridice specifice privind modalitatea de desfășurare a
activității într-un astfel de regim, cum ar fi: ce trebuie să includă
contractul de muncă, drepturile și obligațiile salariatului, obligațiile
angajatorului, etc.

Reamintim
că declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale
datorate de persoanele fizice pentru anul 2018 trebuie depusă până pe 15 martie
2019, acesta fiind și termenul de plată al impozitului și contribuțiilor
sociale datorate.

Preluare dailybusiness.ro

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Mergi Sus